A nu gândi
de ţi-ai propus
dar şi să încerci
să fii "deschis"

la tot ce-i nou;
Cu nerăbdarea
cum şi somnul,
evitând prinsoarea,

aceasta, află,
se numeşte,
mai pe departe,
a medita.

Şi cine zice
"Îs în control!"
ia să arunce
ochii-n interior.

Să vad-acolo
cum se zbate
sufletul gol,
de moarte.

El se sufocă,
mai ales adoarme;
O fi cineva să zică
"Totu-i bine!"?

Asta-mi arată,
scurt pe doi
ce fel de viaţă
ducem noi.

Chiar şi-orientaţi
înspre noi
şi fiind atenţi,
cu ochii amândoi,

şi relaxaţi,
şi ajutaţi
de-o rugăciune,...
n-am putea spune

nici măcar:
"Ce se petrece
am habar!".
Iată sunt rece...

Dar pe zi ce trece
am observat, câştig
câte-o fărâmă dulce
din războiul aprig.

Şi-ncep acum a învăţa
ca-n astfel de probleme,
pe Maica Sfână-a chema.
Nu este devreme!

Dar uite:
Dumnezeu,
să ne ajute,
vrea mereu!

Credeam că e răutăcios!
Dar dacă îl rogi frumos
şi de tine mândru îl faci,
te-ascultă, poţi să-ncerci!

de Valentin Ciocănel

de Valentin Ciocănel